Coșuleț de dormit pentru Izulea

Izulea mea adoră să tragă câte un pui de somn la balcon, la aer curat. Din cauza vremii care s-a răcit brusc și Izulea fiind o fetiță sensibilă, nu i se mai permite atât de des la balcon. Dacă ar avea unde să se covrigească și să-i fie călduț, i-aș da voie mai mult. Vă mai amintiți pernuța galbenă? Acuma e tare bună prietenă la balcon, dar tot e cam frig. Un cosuleț ar fi mult mai bun.

Câți dintre voi, care aveți pisicuțe (sau cațeluși), nu v-ați uitat la culcușurile speciale care se vând în petshop-uri? Unul simplu, de exemplu:

sare prețul la suta de lei.

Nu prea mă îndur să dau atâția bani pe un coșuleț, pe care, poate, pisica nici nu-l va folosi. Imaginația mea însă trebuie să compenseze în careva mod. De aceea am pus la cale un plan, să întocmesc un coș de dormit pe care să-l pun la balcon.

Cerințe: relativ ieftin (sau cel puțin mai ieftin decât cele din magazine), ușor de (dez)asamblat, materiale care se pot spăla, ușor customizabil. Să vă arăt la ce m-am gândit și cum am meșterit, poate e punct de inspirație și pentru alții.

Schelet coșuleț – care să mențină forma. La supermarket-ul Kaufland, se pot lua anumite lădițe din plastic, de la fructe sau legume. Da, pe gratis. Poate mulți știu deja. Aceste lădițe sunt, fuuu, tare murdare. Dar eu am băgat lădița la duș cu peria și dezinfectantul.

Între Izulea și lădiță a fost dragoste la prima vedere!

Pentru că la coșulețele comerciale, o margine este mai joasă, m-am gândit inițial și eu să tai o parte – dar apoi m-am răzgândit:

Material – fleece (polar) ,16 lei o păturică de 130×150 cm, și o bucățică (rest de la alte proiecte) de cotton pentru culoare – pentru „îmbrăcat coșulețul”:

Am măsurat, am croit și cusut o „hăinuță”:

Aici se muncea Izi să muște husa:

Și ta-daa:

Am prins husa cu fundițe în fiecare colț:

Iar la baza are elastic petrecut ca să nu „sară” de pe margini:

Culcușul nu este gata. Un strat de fleece nu e de ajuns de călduros. Următorul pas, este o pernuță care să intre perfect în lădiță. Folosesc și în continuare fleece-ul:

Acum despre umplutura de la pernă. Inițial am zis, să iau ceva mai tare, și natural. M-am chinuit să îndes rumeguș, din ăla pentru șoareci:

Socoteala mea fost, că pisica va avea plăcere să miroase lemn. Aha, miroase-ți singură perna!

A trebuit să scot rumegușul, să spăl husa, și să-i pun vatină sintetică:

Așa da!


Și coșuletul aproape gata:


Dacă a trebui aproape un an să aștept aprecierea pentru pernuța galbenă, atunci coșulețul în câteva zile, a fost „privatizat”!

Anunțuri

2 comentarii

  1. Ana, ce pat de lux i-ai facut, si ce bine ii sade in el :). Imi place mult ideea ta, cred ca te poti pune pe vandut kituri pentru patuturi din astea 😉

Dacă ai o întrebare sau o opinie scrie-mi aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s